Uitând câtă treabă aveam,
Știu doar că sărutul de azi-dimineață…
E clar, m-a hipnotizat.
Nu încape îndoială că mă faci fericită,
Asta o vede oricine,
Dar starea de bine ce se naște în mine,
Rămâne numai a mea.
Sunt ore trecute de când fiecare,
Se face util cu un scop,
Dar tot simt fiorul îmbrățișării,
Pe care mi-ai dat-o în prag.
Cum faci să-mi rămână în minte
Și cel mai nesemnificativ amănunt!
De la ceaiul fierbinte cu-n biscuit,
Aduse pe tipsie la pat.
Separi totdeauna uleiul de apă
Și vezi doar ce-i bine mereu,
Eu pot să mă bizui pe mâna ta dreaptă,
Căci faci alegeri ce țin de-amândoi.
Îmi spui doar cuvinte ce-s scoase din ramă,
Pictate cu miere și vin,
Iar vorbele goale rămân de ocară,
Căci nu ne place să le rostim.
Când cerul rămâne fără culoare
Și pare aproape și greu,
Îmi mângâi privirea cu fața-ți senină,
Ridicând orice formă de nor.
Și iar prind elanul de deget
Și zbor cu el în balon,
Colorez atmosfera ce ne înconjoară,
Vibrând cu dragostea la unison.
Ești tu și sunt eu, amândoi ca și unul,
Ce-și cunosc fiecare locșor de pe trup,
Însă mult mai profundă ne este iubirea,
Ce-i purtată în suflet și gând.
Așa se întâmplă minuni repetate,
Căci comunicăm telepat,
Noi, doi îndrăgostiți, într-o barcă,
Fără certificat de luntraș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu