Totul Se Pierde
Se spune că nimic nu e pentru totdeauna și că la un moment dat, totul se
pierde… Poate că da sau poate că nu, dar cu pierderea nu sunt de acord!
Într-un colț de suflet, rămân amintiri, plăcute sau mai puțin plăcute,
dar rămân! Sunt tapetate pe suflet și oricât am fugi, ne ajung din urmă,
unele aducând lacrimi de durere în ochi, altele de fericire! Unele sunt
pentru ce ar fi putut fi, altele pentru că au fost și nu trebuiau să
fie! Refuzăm acceptarea prezentului, trăind din stocul depozitat în
suflet și nimic din ce ne înconjoară, pare să nu mai aibă sens! Da,
poate că nimic nu durează, însă nici nu se pierde! Mă gândesc cât de
repede aruncăm la gunoi, amintiri care ne-au adus hohote de râs și
bucurie în priviri și adâncim ce ne-a provocat durere, ce ne-a rănit… și
apoi.. zic că nimic nu se pierde, rămâne tatuat pe suflet! Poate că
vorbesc cu detașare sau e detașarea unui suflet care a decis pentru sine
sau poate pentru că știu exact ce spun, trecând printr-un noian de
sentimente și simțiri… Ne naștem din dureri, trăim în dureri, murim în
dureri, crezi că asta e viață!? Nu! Și la un moment dat, te saturi de
lacrimi, ochii îți sunt secați, zâmbetele înecate și ești doar tu și cu
tine, pentru că ceilalți nu mai au răbdare să stea lângă un om care
plânge necontenit… Dacă ești suficient de încrezător în tine, lași
amintirile și visele să zboare sau înveți să trăiești cu ele! Singurul
care se pierde pentru totdeauna, ești tu, dacă nu te trezești și să te
trezești, înseamnă să îți deschizi ochii și mintea și să te bucuri și să
împărți bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu