Să trăiești în prezent, având trecutul la braț, nu e benefic și am făcut destul timp asta. Au fost și pierderi și câștiguri, bucurii și regrete, lacrimi și zâmbete, însă prea mult au fost purtate de suflet, astfel încât, liniștea de care se tot vorbește, nu și-a putut găsi loc… Nu e ușor să treci peste întâmplările vieții, însă nici greu, dacă îți dorești. Probabil că eu nu mi-am dorit îndeajuns până acum, să fiu propriul meu Zen și doar am respirat, nu și trăit!
Am privit din nou, la picurii ce se scurg din plete și m-am gândit la cât de mult timp am pierdut, crezând că sunt un om incomplet… Amăgire! Suntem ceea ce vrem sau ce putem, iar eu am fost întotdeauna, așa cum am crezut că pot fi, plină de greșeli, defecte și un vulcan de vise, gata să erupă… Acceptarea a ceea ce ești, vine în timp, iar încrederea că indiferent ce faci, te duce acolo unde îți este destinat să ajungi, ține de tine, ca persoană! Nimeni nu te cunoaște mai bine decât tine și nimeni nu-ți cunoaște, forța lăuntrică… Uneori, din teamă sau rușine, închidem porți pe care ar putea intra oportunitatea perfectă pentru ceea ce ești, alteori, din prea mult orgoliu, nu recunoaștem ce avem în față… Deciziile pașilor noștri, stau în propriile mâini și pentru faptele noastre, suntem răspunzători direcți!
Fiecare drum parcurs, ajunge la o destinație finală și oricât de mult am evita acel punct, este imposibil, poate că mai câștigăm ceva timp, însă inevitabilul, tot se produce! Dacă astăzi ești mulțumit de ceea ce ești, atunci ești împăcat cu tine! Dacă poți mai mult, nu trebuie decât să crezi că vei ajunge acolo unde ți-ai propus! Trecutul trebuie să rămână trecut, prezentul trebuie trăit!
Neagră și rece, ciocolata mă readuce în timpul prezent, când pașii trecătorilor grăbiți, răsună pe trotuar, iar ciripitul suav al păsărilor, mă fac să zâmbesc…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu