Vasile ajunge acasă după ce a stat la câteva pahare de vin cu prietenii.
Bărbatul o roagă pe soție să-i pună ceva de mâncare, se așază la masă și la un moment dat aude un zgomot pe balcon.
Se duce glonț să vadă despre ce este vorba și vede un bărbat în chiloți, speriat de moarte.
-Ce faci, măi, la mine pe balcon?
-Domnule, fii rezonabil. Nu face scandal, te implor.
Am avut și eu o aventură cu femeia de la etajul de sus, a venit soțul ei acasă și n-am avut ce să fac. Am coborât pe balcon la dumneavoastră.
-Bată-te să te bată! Nevastă, adu o pereche de pantaloni de-ai mei să poată pleca omul acasă.
Bărbatul pleacă, iar cei doi soți se pun la culcare.
Spre dimineață Vasile sare ca ars din pat și începe să-și pălmuiască nevasta.
-Ce-ai, omule? Ce-ți veni?
-Abia acum am realizat că noi stăm la ultimul etaj.
– Ce înălțime are nevastă-ta?
– 1,50.
– Ai ales răul cel mai mic!
Știe cineva un meseriaș care montează cârlige de măcelărie în dormitor și nu îmi dă block după ce îl întreb? Mulțumesc anticipat.
În caz că nu aveați pe cine să înjurați. Beau vin roșu la doradă și nu port chiloți în duminicile impare.
Mi-am găsit într-un final motivația să alerg. La fiecare sprint, îmi aplaudă țâțele.
Citez din Ordonanță: “Absența celor dragi este dureroasă, dar pierderea lor POATE fi tragică”. Cam care ar fi criteriile?
– Iubire, sunt însărcinată! Ce ai vrea sa fie?
– O glumă!
– Iubire, dă-mi-l puțin pe bebe.
– Așteaptă să plângă.
– Să plângă? De ce?
– Pentru că nu-l găsesc!
Un bărbat se uită la TV și se trezește cu o tigaie în cap de la nevastă
– Asta pentru ce este, dragă?
– Ce e cu numele Laura, scris pe biletul ăla?
– A, e numele unui cal pe care am pariat la cursele de cai!
Soția pleacă liniștită… A doua zi, bărbatul se trezește cu o tigaie și mai zdravănă în cap.
– Asta pentru ce mai e, dragă?
– Te-a sunat calul!
Românie, Românie, Stat de drept în agonie
Ce-ți doresc eu ție ?
Oamenii tăi mari
Tagmă de tâlhari
Duși la pușcărie
Asta-ți doresc ție !
De la 1 Ron la 50 bani! 25 bani de la stat, 25 de la companii! Halal guvern!
Mâine fac 40 de ani, nu îmi vine să cred. Credeam că la 40 de ani o sa fiu adultă, dar nu am reușit, încercăm la anul. Azi m-am scos la brunch, la shopping, la făcut codițe pe plajă și diseară mă scot (de data asta nu eu însămi, dar prietenii) la o masă fandosită, pe care vă rog, haideți să ne rugăm în grup să o plătească ei.
